Dumnezeu pe strazile din tara mea…

E abia o saptamana de cand am ajuns in Moldova, dar fiecare zi e atat de diferita si lucrarea de pionerat e atat de diferita decat imi imaginam eu. Iata ce a marcat ziua aceasta:

Asa cum va spuneam din 6-17 februarie avem retreat ca si echipa. Azi dimineata eu predam despre “Viziune si chemare”. Noaptea trecuta nu prea am gustat somnul ca a fugit de la mine.

Nu toate strazile au flori...

Eram cam obosita, dar stiam ca e o lupta spirituala. In timp ce predam si vorbeam exact despre valorile pe care trebuie sa le avem ca misionari de-a lungul implinirii viziunii, a sunat cineva la usa apartamentului nostru.

Nu asteptam pe cineva.

Dar am iesit sa vad cine-i. Cand am deschis era o femeie care cersea. Cand m-am uitat in ochii ei, ca niciodata, am vazut durere, singuratate si oboseala de a-si mai trai viata. La prima vedere parea imbracata ca de iarna. La noi acum sunt vreo -15 C. Dupa ce i-am dat o paine, cativa biscuiti si ceva bani, m-a intrebat daca nu am o pereche de cizme pe care sa i le dau. Pentru momente chiar nu mai stiam daca avem asa ceva in apartament de aceea i-am spus ca azi nu pot s-o ajut cu cizme si ma gandeam sa-i zic sa vina maine. In timp ce procesam rapid si imi imaginam cum ar veni si maine ca sa-i dau cizmele, am avut in minte imaginea ca la usa apartamentului nostru vin multimi de oameni cu nevoi si ca usile apartamentului sunt deschise pentru ei. A trecut ceva rece prin mine si momentul acela s-a pus ca o amprenta pe inima mea. Era ceva ce ma instiinta ca Dumnezeu vorbeste.

Dar ziua a trecut. Si am uitat de aceasta intamplare.

Seara mi-a aparut in fata ochilor chipul acelei femei din nou. Ceva ma cutremura cand imi amintesc de ea.

Nu stiu ce-i aceasta. Dar astept confirmari de la Dumnezeu in continuare.

Aceasta este a doua intamplare in echipa noastra doar intr-o saptamana. Marta (colega mea) a avut ceva asemantor saptamana trecuta cu o femeie care statea pe strazile orasului si nu avea nici familie si nici casa dupa ce a slujit intr-o familie o perioada.

Dumnezeu e aici si lucreaza pe strazile din Moldova.

paradox

Ce paradox mai e si acesta?

 Ciudat sau nu, dar azi dimineata m-am trezit cu aceasta intrebare “Ce paradox, sa-L avem pe Dumnezeul Universului in noi, in inima noastra si totusi sa comunicam, sa discutam mai mult cu prietenii, colegii, vecinii etc., iar cu Dumnezeu nu comunicam o zi intreaga sau chiar zile intregi?” Ce paradox e si acesta? Cum e posibil?

Si sunt constienta ca noi avem nevoie de El, nu El de noi. El ramane a fi Unicul Dumnezeu indiferent de circumstante si de ceea ce fac eu.

Suntem constienti ca timpul petrecut cu El e cel mai pretios si cel mai benefic pentru noi, ca relatia cu Dumnezeu e cea mai importanta relatie si lucrare din viata unui om, si totusi….ignoram…

anul 2011

Infinitele binecuvantari…?

        “Infinite au fost binecuvantarile Lui in aceste trei luni de aceea nu le pot numara” – mi-am zis la sfarsit de scoala.

        …In utima mea scrisoare va spuneam despre plecarea mea in Polonia si Elvetia impreuna cu Scoala de Pionerat si Lideri (SPL). Acele 2 saptamani au fost o revelatie despre istoria Europei si despre ideile marilor lideri politici care au influientat istoria continentului nostru. Cand am vizitat lagarul de concentrare de la Auschwitz, cand numaram in zare baracile  in care mii de oameni erau chinuiti in al II-lea Razboi Mondial, L-am rugat pe Dumnezeu sa ne ierte de pacatul savarsit. Si dorinta inimii mele ca sa fac alegeri placute Lui e tot mai puternica de atunci. Aceasta mi-am spus si in Geneva cand ascultam istoria lui Tom Bloomer despre influienta lui Calvin in societate. A fost harul Lui sa imi arate locuri ca Polonia si Elvetia.

        Acum cand va scriu ma gandesc cat de repede au zburat cele 3 luni in Norvegia.

       Am graduat SPL cu aproximativ o saptamana in urma. Iar ceea ce a slefuit Dumnezeu in mine ramane vesnic, precum si relatiile pe care le-am creat acolo. Ba mai mult, Dumnezeu mi-a dat si noi prieteni.

           Dorinta mea si a lor e sa dezvoltam o retea de relatii in continuare in Europa ca si un nou val al TPM-ului.

Promisiuni

Promisiuni noi…

In dimineata aceasta am avut bucuria sa impartasesc cu toti colegii mei din Scoala de Pionerat si Lideri despre Moldova si despre planurile Lui pentru Moldova.

A fost un moment cand am ingenunchiat cu totii in fata tronului si L-am rugat pe Dumnezeu sa ne vorbeasca. E asa un privilegiu ca toti am fost in rugaciune si toti colegii mei au mijlocit pentru tara mea.

Eu am trait un moment unic azi dimineata! Cand ma rugam pentru suportul financiar al echipei, L-am rugat pe Dumnezeu ca sa nu permita niciodata in istoria TPM-ului in Moldova ca vreun staff sa paraseasca TPM-ul din cauza insuficientei financiare. Cand am adunat toate foile si am citit ce au primit  colegii mei de la Dumnezeu, am descoperit promisiunea “Nicio persoana din echipa nu va parasi TPM-ul din cauza finantelor!”  Ce mare promisiune! Ce minunat cand El vorbeste!

Iata ce ne-a vorbit si ne-a promis Dumnezeu in dimineata aceasta:

1. Tineri Pentru Misiune aduce speranta in Moldova, o identitate clara pentru crestini si moldoveni

2. Moldova ridica-te!

3. Dumnezeu e multumit de noi si de ceea ce am inceput in Moldova

4. Avem nevoie de intelepciune si curaj in toate lucrurile

5. Echipa noastra are nevoie de intelepciune cum sa reformam Moldova

Nou

„Invatatura-i lumina, iar nestiinta obercaila.” Taras Sevcenco

De multe ori ni se pare ca stim totul si uneori ca stim prea multe; ca nu mai avem nevoie de pregatire. Dar cand ajungem fata in fata cu o situatie, nu mai stim unde sa ne indreptam. Nu stiu daca ati trait aceste momente. Eu le-am trait. Au fost momente cand m-am trezit constransa intr-un colt si nu mai stiam unde ma aflu si ce trebuie sa fac. Care este sfoara pe care trebuie s-o trag si panza de păianjen sa se spulbere?

Da, din cauza necunostintei poti sa renunti si sa te sperii de IMPOSIBIL.

SOPL

Pe pamant norvegian….

Al doilea avion aterizeaza in aeroport. Am ajuns in Norvegia. Ploua. E seara. E 18:40. Capul mi-i plin de ganduri. Simt oboseala in tot corpul. Mai am nevoie de putere. Trebuie sa iau biletele pentru tren. Si doar pe la ora 21:40 e trenul spre Stange. Pe la ora 01 ajung in statie…

In baza e frumos. Casele sunt din lemn. Ce frumos. E ceea ce imi place mie. Camera mea e linistita pentru ca nu au venit colegele mele. De fapt, voi avea numai doua colege. Desi e rece, mult mai rece, imi place aici.

A doua zi – vineri – m-am trezit pe la ora 10:00. E liniste in jur. E prea liniste? La bucatarie am cunoscut cativa staffi din baza. Am vazut sala de clasa unde voi studia pentru trei luni. L-am intalnit pe liderul Scolii. E mai frumos ziua aici.

Sunt plina de viata. Oare am scapat de stresul pe care l-am avut in ultima saptamana. Seara am fost pe malul lacului. Ce frumusete! Am mancat banane cu ciocolata coapte pe jar!

Sambata e o zi la fel de frumoasa cu soareeee. Rar vezi soarele pe aici. Sunt 11C.

Duminica. Sunt aici. Chiar sunt in Norvegia Seara la ora 17:00 a inceput SOPL. Am inceput cu cina. Apoi am avut timp de inchinare. Foarte diferit de ceea ce sunt eu obisnuita.

Anxietatea a intrat pe cale. Descoper ca ma adaptez inca. Si e greu sa trec prin perioada asta. Sunt zile de zdrobire si nervozitate. Mintea mea e in Moldova…

Marea

Ma incanta marea…

O ultima zi la mare…O vad asa frumoasa, desi zbuciumata. GANDURI…Ea nu ar vrea sa fie zbuciumata, eh…dar vantul, el o preseaza, el o starneste. Altfel, ea ar fi linistita. El…o forta exterioara, o zbuciuma?

E neputincioasa marea? Si ce daca sufla vantul?…ea ar trebui sa ramana linistita, daca nu vrea sa fie zbuciumata. Ii sta in putere sa faca aceasta? Se pare ca nu.

E o lupta azi intre VANT si MARE!!! E o lupta de secole. Dar cine baga in seama aceasta lupta?  Cine o observa? Cui ii pasa de ea?

Prea neputincioasa, mi se pare, marea. Prea puternic si orgolios e vantul.

Stiri

Lucruri noi-noi locatii!!!

Flamanzi dupa Creator!!!

Planul nostru iniţial a fost să mergem in misiune pentru primele 4 săptămâni în Constanţa, România, şi apoi în ultima jumătate a misiunii sa mergem in Vinitza, Ucraina. Cu toate acestea, Dumnezeu a redirecţionat paşii noştri, prin refuzul vizelor pentru România. Aceasta inseamna ca in ultima saptamana a perioadei teoretice am găsit o locaţie nouă de misiune si anume baza TPM din Ternopil, Ucraina. 

Ganduri

De ce PASTELE???

“Daca Isus nu traieste in viata ta, de ce atunci  Pastele?”

Aceasta ma intrebam azi dimineata. Imi place sa meditez profund la multe subiecte sau evenimente, spre exemplu, de data aceasta, Pastele.

…Multi oameni alearga prin oras si prin piata ca sa reuseasca, ca sa ajunga acolo, la acel eveniment. Toti cumpara, toti vand. Toti sunt stresati. Toti sunt ingandurati. Toti au ceva de facut si nu pot sa-ti raspunda la telefon.

Agitatia devine tot mai mare. Zilele fug, timpul se scurge. Forfota creste. Orasul se pare ca are mai multi locuitori. Masini si claxoane. Prietenii nu mai stau la o cafea.

Nu mai avem timp. Ne grabim. Dar unde?

La stiri…interviuri cu maicute care par a fi evlavioase mai mult ca oricand… multimi care urmeaza drumurile crucii ca sa aiba mai putine pacate…pelerinaje si pelerini la Ierusalim….Focul Sfant este adus pentru a 9-a oara in Chisinau…drumul va fi blocat de la aerport spre Catedrala din capitala…in Filipine pelerini care merg pe drumul Crucii si se biciuiesc pana la sange ca sa scape de pacate….

Scoli

Insetati si flamanzi dupa El

Scoala Internationala de Ucenicie a inceput in 27 martie si are 4 studenti. Inceputul a fost unul bun si binecuvantat.

Suntem deja la inceputul celei de-a patra saptamani. Iar studentii sunt tot mai flamanzi dupa Dumnezeu si au tot mai multe intrebari: Care este planul Lui pentru viata mea? Cum pot sa-L cunosc si sa-L fac cunoscut in generatia mea? Ce plan are Dumnezeu pentru Moldova?

Ca si personal, ne-am integrat rapid in echipa si chiar s-a legat o relatie de unitate intre noi mai rapid decat ne-am asteptat. Aceasta ofera siguranta studentilor.

Desi suntem in pionerat si avem mai multe responsabilitati, pasiunea si bucuria se observa in vietile noastre. Aceasta pentru ca Dumnezeu ne da confidenta si speranta.