Nou

„Invatatura-i lumina, iar nestiinta obercaila.” Taras Sevcenco

De multe ori ni se pare ca stim totul si uneori ca stim prea multe; ca nu mai avem nevoie de pregatire. Dar cand ajungem fata in fata cu o situatie, nu mai stim unde sa ne indreptam. Nu stiu daca ati trait aceste momente. Eu le-am trait. Au fost momente cand m-am trezit constransa intr-un colt si nu mai stiam unde ma aflu si ce trebuie sa fac. Care este sfoara pe care trebuie s-o trag si panza de păianjen sa se spulbere?

Da, din cauza necunostintei poti sa renunti si sa te sperii de IMPOSIBIL.

Nu vorbesc aici de faptul ca trebuie sa ne incredem si sa ne bazam doar pe cunostinte; sau ca succesul in viata depinde de cunostintele acumulate. Nu. Eu vorbesc de cunostinte si momente pe care sa le folosim stand in preajma oamenilor care au trecut prin situatiile prin care urmeaza noi sa trecem.

Lucrurile de care ne lovim in viata nu sunt situatii unice. Au trecut si altii pe-acolo. Atunci de ce sa nu invatam de la ei?

Asa am ales eu sa ma inscriu la Scoala de Pionerat si Lideri (SPDL) din Norvegia. Sunt aici de doua saptamani pentru ca am ales sa ascult vocea Lui. Stiu ca acum e timpul sa fiu aici. Acum e timpul meu pentru pregatire pentru lucrarea de pionerat din Moldova. Pentru ca anul urmator va incepe cu evenimente noi pentru mine in lucrarea de misiune la care sunt chemata, mi-am zis ca e intelept sa vin in Norvegia si sa invat de la misionari cu experienta. Toti profesorii mei de aici sunt oameni ai lui Dumnezeu care au inceput lucrari noi in locuri noi. Au o experienta de ani de zile, au trecut prin momente de descurajare, de imposibilitate, de incercare, chiar au fost in situatii de a-si pierde viata. Dar au biruit cu Dumnezeu.

Saptamana trecuta am avut-o ca profesoara pe Darlene Cunningham (sotia lui Loren Cunningham, fondatorului organizatiei noastre „Tineri Pentru Misiune”). Ea ne spunea ca atunci cand incepi lucrari noi in locuri noi e important sa stii ca Dumnezeu ti-a vorbit sa mergi acolo. Pentru ca atunci cand vei trece prin situatii dificile, va trebui sa te intorci la ceea ce ti-a vorbit El. Iar cand incepi o lucrare intr-o tara cu un trecut comunist trebuie sa stii ce crezi si de ce crezi ceea ce crezi. Nu e o intrebare usoara. Dar e atat de important sa fii convins de ceea ce crezi.

Cateva zile am avut subiectul „Inima lui Dumnezeu pentru Europa” cu Andreas Nordli, liderul SDPL. Probabil ca stiti situatia actuala spirituala a Europei. Europa, care a fost un continent preponderent bazat pe principii crestine, se indreapta spre una dintre aceste 4 directii:

1. Islam
2. Secularism
3. Radacinile precrestine (sau pagane, de unde a inceput Europa secole in urma)
4. ISUS

Eu am speranta in Isus si cred cu putere ca Europa se indreapta spre Isus. Dar aceasta depinde si de noi. O intrebare despre noi ar fi: Traim noi ca oameni ai sperantei? Daca da, atunci nu vom fi pasivi fata de continentul nostru. Il lasam in mana ideilor care ne vor ucide generatiile sau ne ridicam? Suntem generatia care nu tace? Sau suntem generatia care da mita, care e parte a coruptiei, care tolereaza neadevarul?

            Un exemplu de generatie care a schimbat lumea, nu o tara, este generatia apostolului Pavel. Europa a devenit crestina printr-o singura generatie: Pavel in Macedonia; Andrei in Ucraina, Romania, Moldova etc.

Asa mult imi doresc ca in Moldova sa ne ridicam generatia care nu va tace, ci va influienta.

Care e rugaciunea pe care trebuie s-o spunem pentru tara noastra si pentru continentul nostru? Ucenicii L-au intrebat pe Isus: „Doamne, invata-ne sa ne rugam.” (Luca 11:1)

In istorie mereu minoritatea a schimbat majoritatea (spre exemplu, miscarea moraviana). Si noi avem posibilitatea sa aducem o schimbare.

Noi trebuie sa vedem Europa si Moldova nu prin ochii nostri umani, ci din perspectiva lui Dumnezeu. Perspectiva Lui e mila, indurarea si dragostea; dorinta de-a intoarce inimi ratacite spre El, Creatorul. Toate natiunile sunt pretioase in ochii Lui. Noi le separam si le clasificam, insa Dumnezeu nu face asta.

Vreau sa va las cu o scurta poveste „Flori pentru Rege.” Regele unei tari bogate urma sa se casatoreasca. Pregatirile au luat mult timp. Fiecare servitor din Imparatia lui a avut o anumita responsabilitate pentru nunta faimoasa a Regelui: bucatari, designeri, portari etc. Toate au fost aranjate si puse la locul lor. Sala era plina de lumina. Randuri lungi de mese isi pierdeau capatul in spatele salii. Mirosul de lumanari parfumate umplea aerul salii. Mirii au intrat sub sunete de muzica. Oaspetii asteptau nerabdatori sa intre ca sa vada frumusetea si ospatul. Si aveau o traditie: fiecare oaspete trebuia sa aduca flori pentru Rege din localitatea din care venea. Dupa cateva cuvinte de inceput, s-a anuntat timpul „Flori pentru Rege.”

Acesta era un moment solemn. Fiecare oaspete isi aducea cele mau frumoase si parfumate flori din localitatea lui. Rand pe rand, oaspete dupa oaspete, munti de flori, parfum ametitor, zambete. Dar bucuria Regelui era cea mai importanta pentru ca acest Rege iubea mult florile, pur si simplu le adora. Numai mireasa ii cunostea secretul lui fata de flori. Cu multi ani in urma, Regele era pasionat de gradinarit. Si acum era, dar putini stiau. El a calatorit mult si in diferite tari. Pe unde mergea aducea seminte de flori. Acasa in gradina lui crea diferite specii, unice specii. Si acum se bucura sa vada aceleasi flori unice si frumusetea lor care nu s-a pierdut; si cum sunt aduse din toata tara. Le stia pe nume. Le stia dupa miros.

In bucuria lui, Regele nu observase ca s-a terminat randul lung de oaspeti. Si astepta inca… Era in asteptare. Astepta ceva. Astepta flori. Dar oaspeti cu flori nu mai erau.

Regele si-a rotit privirea prin sala si s-a incruntat, intreband: „Mai lipsesc cateva specii. Cine nu mi-a adus florile mele?” Dintr-un colt s-a ridicat cineva si cu o voce tremuranda a spus „Iertare, Regele meu, eu, nu am adus flori. Nu mai sunt flori in tinutul nostru. Au murit toate. Nu mai am flori pentru Rege.”  Fata Regelui s-a umplut de intristare. Lacrimi mari au inceput sa-i curga pe obraz.”

Aceste flori sunt natiunile pe care le-a creat Dumnezeu. El le iubeste. Le adora. Dar cine le va ridica si va avea grija de ele pana la venirea Regelui?

Moldova este una dintre aceste flori. El a creat-o. Ma lupt s-o pot aduce frumoasa si plina de parfum la nunta Regelui. Dar am nevoie de tine, de tine, de tine. Mai multi vom face mai multe.

De aceea fac ceea ce fac. De aceea sunt aici. Vreau sa stiu cum sa sap intr-o gradina noua. Vreau sa scot comori din zgura, dar am nevoie sa invat de la oameni ai lui Dumnezeu care si-au sacrificat viata pentru Rege si natiunile Lui.

Niciodată nu-i suficient in a invata…