Domnia Ta

…. Din mai multe motive am ales azi sa vizitez Biserica greco-catolica de pe strada noastra. Imi doream aceasta cu mult timp inainte, cand treceam pe langa ea sfredeleam cu privirea geamurile, curtea, crucea de pe acoperis. Doream sa stiu cum se inchina oamenii intr-o astfel de biserica…
Dimineata aceasta e cam posomorata, ploua, e ceata. Totusi, impreuna cu o prietena de-a mea, am strabatut, prin ploaia incapatanata, strada. Am intrat in curtea acestei biserici si, nestiinta traditiilor si obiceiurilor ei, mi-a dat emotii. Am intrat si am aflat ca biserica e arhiplina, ca nu mai sunt locuri. Cateva doamne stateau in antreul bisericii, foarte pioase, evlavioase si indreptate cu fata spre usa mare care dadea in sala bisericii, dar care acum era inchisa. Comportamentul lor atent, seriozitatea, capul plecat, tristetea, pe care le-o tradau ochii, m-a facut sa inteleg cat de sfant e acel locas pentru ele.
Imediat mi-a venit intrebarea in minte: “Oare ele Te cunosc personal, chiar daca dau impresia ca Te cauta?”
Una dintre doamne era cu fetita ei, care avea vreo 10 sau 11 ani. Ea parea framantata de ceva probleme. Si am inceput sa ma rog Tatalui pentru rezolvarea problemei ei, pe care nici n-o cunosteam. Dar ceea ce stiu e ca Tu asculti rugaciunea mea!!!
In sfarsit, am gasit ceva locuri la balcon. Imi doream sa ajung cu adevarat sus si sa vad ce se intampla cu adevarat in sala bisericii.
Am fost intampinata de o galerie de sfinti pictati pe tot tavanul. Toti tristi si incruntati. De-asupra altarului era pictat un tron pe care statea Maria, mama lui Isus, cu El in brate. Exact in mijlocul tavanului era o pictura care incerca sa ilustreze Trinitatea.
Apoi mi-am indreptat privirea de la cadrul celest la cel terestru.
Nu erau asa multi oameni, doar ca sala e mai mica. La altar se afla preotul imbracat cu haine albe si aurii. Citea ceva, apoi se ruga si biserica incepea sa cante cu el.
Din ceea ce spunea preotul am inteles ca predicase despre cum noi trebuie sa ne facem aproapele oamenilor.
Observam tot ce facea acolo. Oamenii isi faceau semnul crucii, urmau toate obiceiurile: cantau cand trebuiau sa cante, se ridicau in picioare la rugaciune, erau linistiti, ascultau atent.
Iar cand preotul a citit listele enorme cu oameni pentru care cereau ca Dumnezeu sa-I milostiveasca sau pentru cei bolnavi, sau pentru cei morti, niciunul n-a iesit din sala, toti aratau o rabdare uimitoare. Aceasta m-a uimit…
M-am intrebat atunci: “Doamne, ei Te cunosc?”
Am observat ca in biserica erau multi oameni in varsta si doar un baiat. Numai batranii au nevoie de Tine, de iertarea Ta?
Oare iesti Tu aici? Domnesti in biserica aceasta?
Intrebari de felul acesta ma framantau cand auzeam rugaciunile adresate lui Dumnezeu, dar si Fecioarei Maria. I se cerea sa mijloceasca pentru ei si pentru pacatele lor.
Ce amalgam de credinte, de obiceiuri? E o enigma pentru mine…
Si am fost cuprinsa, coplesita de-o pace de nedescris.
Am plecat acasa cu pace in suflet, iar prietena mea cu bucurie.
Deci….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s