Pierduta in iarna…

12246945_10205532961303059_2355565167169257244_nVreau sa fiu pierduta in iarna!

Sa fiu in mijlocul unei paduri albe de zapada cu pomi inalti si solitari. Dar solidari cu emotiile si trairile mele; cu luptele si framantarile mele.

Cararea vreau sa fie plina de albul zapezii. Sa cada gramezi de zapada de sus, din Cer. Sa vad doar o banca, undeva pe dreapta mea. Ea sa nu aiba zapada. Sa fie in asteptare. Sa fie gata de momentul in care ma apropii de ea.

Da, vreau sa fiu pierduta in iarna, in mijlocul noianului de zapada! Zapada sa fie sus, zapada – jos, zapada – in dreapta mea, zapada sa fie in stanga mea. Atat! Nu si in sufletul meu. Nu, nu cu zapada in suflet!!! Nu acolo e locul ei.

Sa vad banca maro de departe, fara zapada pe ea. S-o vad ca o linie la inceput, apoi ca o umbra cu un contur mai clar. Sa nu ma grabesc spre ea. S-o observ bine prima data. Trebuie sa fiu sigura daca…

Da, sa ma pierd in iarna eu si trairile mele. Sa savurez albul din jur, sa dansez in iarna, sa vad pomii solidari. Fulgii sa danseze in jurul meu. Sa vina dansand de sus si sa fie de-acord cu mine… Sa ma ajute sa fiu pierduta in iarna. Sa-mi fie prieteni cand ajung langa banca fara zapada, in asteptare…

S-o vad mai bine, desi ninge bogat de Sus. Ea e vizibila. Ea trebuie sa fie vizibila.

Am ajuns in fata ei. Se pare ca e gata. E maro, fara zapada – ca in visele mele. E ca in visele mele si momentul, si padurea, si zapada, si cerul pe Care nu-L vad. Dar Il aud prin fulgii care-mi sunt prieteni si roiesc in jurul meu. Da, s-au transformat in roiuri de fluturi albi si chiar, mi se pare, ca striga si ma incurajeaza sa fiu pierduta in iarna.

Si ce bine ca v-a veni momentul acesta!

Acum e timpul!

Dar oare vor incape pe-o singura banca? Poate… De nu, oricum ma pierd in iarna.

Si…banca e gata! Scot una cate una: frica, durerea, dezamagirea, singuratatea, disperarea, neintelegerea, timiditatea, rusinea, idolii ascunsi, confuzia, dar MAI PRESUS de TOATE, ma asigur, ca scot Lipsa de Speranta si o asez in mijlocul tuturor, pe banca.

Gata, e plina! Nu mai e maro. Oricum, nu mai vad ce culoare are. E din cauza hidoseniei lor!

Acum sa ninga de Sus si peste banca aceasta! Imi ridic ochii cu sufletul usor si si plin de lumina: “Doamne, fa sa ninga si peste banca aceasta.” Rugaciunea aceasta se inalta ca un fir de fum de la o casa pierduta in iarna: “Doamne, ingheata-le pe toate si banca, si ce-i pe banca. Cand imi cobor ochii umbriti de genele tesute cu albul zapezii, nu vreau sa le mai vad.

Da, Doamne, sa moara toate si eu sa fiu pierduta in iarna. Dar in suflet sa-mi arda puternic lumina ca si cea de la geamurile acelei case de la marginea padurii. Care te cheama si te aspteapta sa ajungi la ea, ca sa te incalzesti si sa ai din nou pofta de viata.

Dar, MAI PRESUS de Toate, Doamne, ingheata Lipsa de Speranta. Da, Doamne, Lipsa de Speranta ca mai poti face ceva din tara mea, din pamantul acesta pe care stau acum si pe care ni l-ai dat ca mostenire.”

          Sa ma intorc spre banca, dupa ce m-am pierdut si in frumusetea Cerului alb, si sa nu mai vad banca. Da, sa fie noian de alb peste ea. Sa se piarda in iarna tot ce am pus pe ea!

Pierduta in iarna si cu sufletul plin de Lumina…!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s