Carti

How should we then live? de F. Shaeffer

 

În aproximativ ultimii douăzeci de ani din viaţa sa, Schaeffer a atins notorietate ca cel care a ştiut cum să vorbească adevărul creştin celor care experimentau revoluţia contraculturii. Deşi prima sa carte, Dumnezeu care există (1968), nu a fost publicată până când el avea peste 50 de ani, Schaeffer şi inestimabila lui soţie Edith (scriitoare şi ea), au iniţiat o comunitate creştină în Alpii Elveţieni în 1955 numită L’Abri (Adăpostul), care a devenit un centru pentru ospitalitatea creştină, conversaţie, apologetică şi evanghelism în lumea modernă. Turneele pentru prelegeri în jurul Europei şi al Statelor Unite, cum ar fi cel de la Colegiul Wheaton, deasemenea au devenit foarte cunoscute şi respectate. În 1960, revista Time l-a numit un “misionar al intelectualilor.” Schaeffer a scris peste douăzeci de cărţi de apologetică, teologie şi etică. De fapt, în ceea ce priveşte statusul său de intelectual creştin, Schaeffer nu a deţinut sau câştigat un doctorat şi nu a deţinut niciodată un post academic cu normă întreagă, cu toate că a predat periodic în calitate de adjunct la Seminarul Covenant.

Dacă e să citeşti doar o carte de Schaeffer, va recomand  să fie How Should We Then Live?. Este mai mult decat o calatorie prin istorie, este descoperirea istoriei umanitatii de la antici pana in sec. XX facuta de el, este o istorie impletita cu profetiei sau cu „Atentie la ce va urma daca mai continuam asa!”. Francis Schaeffer privea lumea ca fiind un întreg. Prin urmare, cea mai mare parte a conţinului cărţii How Should We Then Live? nu este filosofia lui Hume, muzica lui Bach sau teologia lui Luther, ci relaţiile dintre domenii. How Should We Then Live? îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti ceasurile deformte ale lui Dali, asculţi Beatles, discuţi valoarea vieţii umane, îţi citeşti Biblia şi, prin urmare, felul în care îţi trăieşti viaţa.” O recomand oricarui om, oricarui crestin si profesor de istorie.

Iata o scurta calatorie prin cartea sa How Should We Then Live?, care inca nu e tradusa in romana.

Fara un fundament puternic al valorilor si principiilor la nivel individual, personal si al societatii, nu exista un viitor, ci un regres si un esec (exemplu, romanii). Distorsionarea valorilor biblice a iscat anumite probleme in aceasta perioada, totusi aceasta era nu poate fi numita „evul negru”, ci o perioada de dezvoltare mai lenta (ex. aparitia Universitatii Cambridge, Oxford).

Se dezvolta curentul umanist (omul s-a facut pe sine tot mai independent si autonom, crede ca are solutii pentru orice problema), iar teoria si practica isi pierd armonia, apare o discrepanta intre ele.

Reforma a fost reactia impotriva distorsiunilor religioase si seculare, a insemnat indepartarea distorsiunilor umaniste care patrunsesera in biserica si a influientat cultura in toate nivelele ei, in special arta.

Perioada Reformei  nu poate fi considerata o epoca de aur, pentru ca a avut greselile ei, nu a adus perfectionare sociala, dar a imbunatatit-o.

Iluminismul a fost un curent secular in cultura si gandire, care a preluat si a dezvoltat elementele umaniste si care avea un vis utopic: ratiune, natura, fericire, progres, libertate; iar omul si societatea puteau fi imbunatatite.

In timpul revolutiei stiintifice, care s-a intersectat cu Reforma si Renasterea, stiinta si religia au mers impreuna, iar stiinta chiar avea un fundament crestin, desi multi savanti si ganditori nu erau crestini.

Ruptura in filosofie si stiinta a fost provocata de trecerea de la conceptul de uniformitate a cauzelor naturale intr-un sistem deschis la cele dintr-un sistem inchis si au facut aceasta pentru ca au acceptat o baza filozofica diferita (materialista si naturalista), ca urmare nu a mai fost loc pentru Dumnezeu, dar nici pentru om ca om.

In incercarea de-a gasi semnificatie pentru viata, existentialismul este curentul care isi pune tot mai mult amprenta pe aceasta perioada (Jean-Sartre, Albert Camus, Martin Heidegger etc.) concomitent cu ocultismul, experientele religioase budiste, hinduse, insa pentru omul modern adevarul ramane a fi in mintea fiecarui om, nu exista ratiune, nu exista absoluturi; iar in teologie, liberalismul rationalist, neaga supranaturalul si pastreaza imaginea unui Isus istoric (ex. opera lui Albert Schweitzer).

Pesimismul modern a fost raspandit prin mass-media la toti oamenii, prin arta, care devine sterila si reprezinta o realitate fragmentata, prin muzica, prin cultura generala (poezie, roman, teatru, cinematografie), care promova ideea ca omul modern se arunca in sfera non-rationalului si nu mai exista nici certitudine, nici categorii de distingere intre realitate si iluzie.

Odata cu disparitia consensului crestin, sunt adoptate mai multe principii superficiale: linistea personala si abundenta, hedonismul, drogurile sunt folosite ca o ideologie in sine; iar rezultatul a fost pe masura: apatia si lipsa sperantei.

Aparitia unei elite si dorinta de-a umple golul existent, a dus la aparitia manipularii, a carui vehicul au fost guvernele si mass-media.

Lupta pentru liniste personala si abundenta, ca niste valori superficiale, fara un fundament pentru ce este bine si rau, va forta omul sa renunte la orice spre deosebire de acceptarea mesajului crestin care are ca rezultat oferirea adevaratei libertatii.

O mentiune speciala

Solutia sta intr-o conceptie corecta despre lume si a actiona conform ei; iar crestinii au nevoie sa devina o majoritate pentru a influienta societatea prin conceptia pe care o au despre lume si viata.

 

„Pe muchie de cutit” de Loren Cunningham

este aventura credintei si a finantelor.’

*aici gasesti schite ale unor carti bune

 

Sunt multe feluri in care putem avea incredere in Dumnezeu, d.p.d.v. financiar. Putem invata sa traim prin credinta, in varietatea harului pe care ni-l pune la dispozitie. Si putem sa invatam sa iesim in afara cercului nostru de siguranta si sa-L vedem actionand in favoarea noastra. Cel mai bun lucru este ca putem sa invatam caile Lui. Odata ce am experimentat viata de credinta, nu ne mai dorim s-o traim pe cea obisnuita. Totusi nu poti avea incredere in om in aceasta privinta. Dar avem incredere in barbati si femei ai lui Dumnezeu si mai ales in Domnul.

Dar Tatal nostru este mai interesat de persoanele noastre decat de proprietati. Banii sunt ca un cameleon – iau culoarea inimii stapanului lor.

Dar mai intai trebuie sa invatam cateva lucruri despre adversarul nostru si bani. Dumnezeu nu este singurul interesat de bani. Si dusmanul nostru – Satan este foarte implicat in finante – atat pe scara larga internationala, cat si personal impotriva noastra ca indivizi. El controleaza oamenii in domeniul financiar, folosind lacomia, mandria si teama.

Ingrijorarea este credinta in diavol.

Trebuie sa muncim si inca din greu. Apoi Dumnezeu va binecuvanta munca mainelor tale.

Acest tip de credinta va fi rasplatita de Dumnezeu intotdeauna.

Felul in care ne-am comportat cu saracii  va fi unul din criteriile dupa care vom fi judecati.

Exista o legatura speciala pentru vecie intre tine si persoana care ti-a dat. Iti pasa de ea si te rogi pentru ea intr-un mod diferit decat pentru altii care nu ti-au dat personal.

Un lucru este clar: BIBLIA il invata pe slujitorul cu norma intreaga sa considere darurile de la oameni ca sfinte pentru Domnul. Dar, intotdeauna trebuie sa onoram  destinatiile cu strictete, punand banii acolo unde a dorit donatorul sa fie folositi.

Dr. David Barret a afirmat ca doua treimi din bogatia lumii este proprietatea si controlul crestinilor.

Cum nu trebuie sa strangi fonduri:

  1. Nu folositi sentimentul vinovatiei pentru a cere bani.
  2. Nu faceti apeluri financiare pe baza de mila.
  3. Nu faceti apel la lacomie.
  4. Nu faceti apel la teama.
  5. Nu apelati la mandria donatorilor.

Darnicia este o lucrare spirituala.

Niciodata sa nu folosesti lucrarea pentru a face avere.

Acum cateva intrebari pe care ti le pui atunci cand pur si simplu nu merge:

  1. Iubesc eu lucrurile mai mult decat Il iubesc pe Dumnezeu?
  2. Am incalcat oare voia lui Dumnezeu ?
  3. Am dat zeciuala?
  4. Am fost oare generos?
  5. Am fost vreodata recunoscator pt proviziile lui Dumnezeu?
  6. Am fost oare rcunoscator in lucrurile marunte?
  7. Este ceva din ceea ce Dumnezeu mi-a spus sa fac si n-am facut?
  8. I-am cerut lui Dumnezeu sa ingrijeasca de nevoile mele?
  9. Sunt interesat sa-mi implineasca Dumnezeu nevoile mele sau mai mult sa ma invete?
  10. Este oare pacat in tabara?
  11. Secer eu datorita pacatelor trecute sau datorita alegerilor gresite?
  12. Am muncit eu din greu?
  13. M-am atins de gloria lui Dumnezeu?
  14. Am fost eu oare independent si mandru?
  15. Am cautat sa-mi implineasca nevoile oamenii sau Dumnezeu?
  16. Imi este teama de viitor?

Cand banii nu vin aminteste-ti ce minuni a facut Dumnezeu in viata ta!!!

Viata lui A.W.Tozer

de James L. Snyders

Capitolul 1

Cred ca a fost un om singuratic, asa cum au fost multi oameni mari ai lui Dumnezeu (William F. Bryan). Prin fire si structura, a umblat singur preferand mai degraba partasia lui Dumnezeu, decat pe cea a oamenilor. Intelegand ca crestinatatea moderna naviga printr-o negura deasa, el a aratat inspre stancile de care se putea impiedica, daca era sa isi continuie cursul. Cand alte voci nu erau decat ecouri goale, vocea lui s-a dovedit a fi vocea lui Dumnezeu. Dupa cum se roaga un om, asa este el. Ceea ce descoperea in rugaciune, era curand exprimat in predici, articole, editoriale si carti. Grija distinctiva cu care si-a scris cartile l-a consacrat pe Tozer ca scriitor devotional clasic. Cea mai buna regula este urmatoarea: Mergi mai intai la Dumnezeu pentru a descoperi sensul oricarui text. Apoi, consulta invatatorii. Poate ca ei au gasit un graunte pe care tu l-ai omis.

Capitolul 2

Ce anume face ca un misionar sa fie mare, el raspunde prompt: “Sa fie nascut bine de prima data!” Gilbert, tatal sau, nu se astepta sa obtina mare castig financiar de pe urma fermei; obiectivul lui era doar sa-si pazeasca baietii de necazuri. Aiden Wilson Tozer s-a nascut pe 21 aprilie 1897 si a fost al treilea copil.

Capitolul 3

Lupta crestinului este asemenea misiunilor straine: e romantic sa vorbesti despre ea, dar dureros de realist sa o traiesti.

Capitolul 4

Ca majoritatea misticilor care au trait de-a lungul secolelor, dr. Tozer a dus o viata singuratica, din perspectiva oamenilor ; dar una de partasie adanca, d.p. lui de vedere, deoarece practica prezenta lui Hristos asa cum putini din generatia lui au facut-o (David Enlow). In viata de adult, evalua oamenii aproape instinctiv si cu o precizie stranie. Si-a dobandit bogatia cunostintei cu ajutorul lecturii si al studiului independent. Kate Pfautz era o persoana profund religioasa, care s-a convertit la crestinism inaintea familiei ei si a fost o martora constanta pentru altii. Prea constanta, credeau unii, deranjati de insistenta ei. Cu toate acestea, a avut o mare influienta asupra multor oameni, inclusiv asupra lui Tozer. Pe 26 aprilie 1918, dupa 3 ani de cand Aiden si Ada s-au cunoscut pentru prima oara, si dupa 5 zile de la aniversarea a celui de-al 21-lea an al sau, Tozer si Ada au devenit sot si sotie.

Capitolul 5

Familia Tozer avea sa numere  6 baieti si o fata. Dupa ce a fost ordinat ca pastor in lucrarea de evanghelizare a Aliantei crestine de misiune, Ii spunea lui Dumnezeu: “responsabilitatea mea nu este a mea este  a Ta.” Ii cerea lui Dumnezeu: “Pune peste mine frica Ta, o, Dumnezeul meu, si mana-ma spre locul de rugaciune unde sa ma pot lupta cu domniile, stapanirile si capeteniile intunericului acestei lumi.” “…pentru ca slujitorul lui Dumnezeu traieste cu mana, iar mana se gaseste oriunde credinta o poate vedea.”

Capitolul 6

Luna decembrie a anului 1924 s-a dovedit a fi un punct de rascruce in viata lui Tozer. A inceput o slujire de 4 ani in biserica Aliantei din Indianapolis, Indiana. Modelul lui fusese Paul Rader, un evanghelist dinamic de la inceputul sec. XX, care il urmase pe dr. Albert Beniamin Simpson in functia de presedinte al Aliantei. Mare parte a timpului in care Tozer nu lucra, era petrecut in urmarirea lui Dumnezeu. Vastitatea cunoasterii lui a fost dobandita fara ajutorul cuiva, doar din cartile pe care le-a citit. Tozer era mai mult decat un cititor – era un ganditor.  Dadea deseori sfatul: “Ar trebui sa gandesti de zece ori mai mult decat citesti.” “Putea sa spuna mai multe in 15 minute decat puteau sa spuna multi predicatori intr-o ora.” Era un pastor ambitios, cu nazuinte inalte in ceea ce priveste lucrurile pe care vroia sa le faca pentru Dumnezeu.

Capitolul 7

Tozer considera ca slujirea lui necesita ore intregi de studiu, rugaciune si meditatie in fiecare zi. Daca trebuia sa hraneasca turma duminica, atunci, nu putea sa petreaca intreaga saptamana vizitandu-i in caminele lor.  “Singurul mod prin care poti sa fii un scriitor bun este sa ai ceva valoros de scris. Nu poti sa scrii daca nu ai nimic in cap.”

Capitolul 8

Deseori se trezea la 4:30 pt a lua micul dejun cu unul sau mai multi tineri din biserica sa, dupa care ii conducea la tramvai, de unde ii urmarea plecand. A mijlocit inaintea lui Dumnezeu pt bunastarea lor si a suferit ori de cate ori unul dintre ei suferea. Crestinii nu sunt oua care trebuie controlate la lumina, ci oi care trebuie pascute. Este un act plin de dragoste pe care il repeti regulat atata timp cat traiesc oile. Tozer “a predicat despre marile doctrine ale justificarii si sfintirii, despre atributele lui Dumnezeu, despre inchinare….Totdeauna, predicarea lui era practica si raportata la nevoile spirituale ale oamenilor lui.” “Insistati prea mult asupra doctrinelor minore si aveti haos; treceti cu vederea doctrinele majore si aveti moarte.”

Capitolul 9

In primul rand, Tozer era un predicator. Toate celelalte se invarteau in jurul slujirii sale de la amvon. Predicile lui erau scaldate in rugaciune; erau o proclamare a ceea ce el descoperise in rugaciune. “Tozer si-a cizelat duhul in inchinare si mintea in literatura si filosofia mareata”, a spus McAfee. Odata si-a rezervat 3 ani pt a studia Evanghelia dupa Ioan, una din cartile lui biblice favorite. Citea, studia, gandea si scria mereu. Citea teologie, istorie, filosofie, poezie si literatura in general.

Capitolul 10.

Tozer a scris 9 carti:

1. Intinderea aripilor

2. Las ape poporul Meu sa plece

3. Urmarirea lui Dumnezeu

4. Cucerirea divina

5. Nascut dupa miezul noptii

6. Radacina celor drepti

7. Chei pentru o viata mai profunda

8. Despre Dumnezeu si oameni

9. Cunoasterea Celui Preasfant

Capitolul 11.

“Stilul lui clar si puternic, si felul lui unic de a prezenta o Evanghelie centrata pe Hristos ar fi fost primate bine de crestinii iubitori de Biblie de pretutindeni.”

“Am nevoie de disciplina de a predica aceleasi congregatii saptamana de saptamana. Fara ea m-as plafona. Si daca nu predic, nu am material. Dupa ce ma pregatesc pentru amvon, pot sa scriu editoriale si articole.” Fiecare scriitor are o tactica proprie de a face ca raurile creative sa curga. Obiceiul lui Tozer era acesta: isi lua Biblia  si cartea de imnuri  de pe birou, mergea langa canapeaua de dintr-un colt al biroului, ingenunchea acolo si incepea sa I se inchine lui Dumnezeu. Citea din Biblie si canta sau citea incet cateva imnuri. Ii placeau in mod deosebit imnurile. Ideile incepeau sa vina. Lui Tozer nu-I prea pasa de terminologie, atat timp cat experienta spirituala era autentica.

Capitolul 12.

Orice aclamatie pe care a dobandit-o ca predicator elocvent si scriitor remarcabil poate fi pe drept atribuita relatiei lui stranse cu Dumnezeu. Tozer prefera prezenta lui Dumnezeu oricarei alte prezente. Nu era ceva neobisnuit sa piarda notiunea timpului in acele intalniri cu Dumnezeu. Rugaciunea dupa parerea lui tozer era cea mai sacra ocupatie in care se putea angrena un om. Pentru Tozer, rugaciunea era strans legata de inchinare.

ACTIVITATILE NOASTRE RELIGIOASE AR TREBUI ORGANIZATE IN SA FEL INCAT SA LASE TIMP DIN BELSUG PENTRU CULTIVAREA ROADELOR SINGURATATII SI TACERII.

Capitolul 13.

Termenul mysticism nu il speria pe Tozer. Acesta inseamna “practirea prezentei lui Dumnezeu”, credinta ca inima poate avea partasie directa cu Dumnezeu, clipa  de clipa, fara ajutorul unui ritual exterior. Tozer a descoperit ca tovarasia lui Hristos trebuiea cultivata. De ceea se retragea el atat de adesea si petrecea timp singur.

Capitolul 14

Intr-adevar, scopurile lui erau inchinarea, devotiunea si o constiinta puternica a prezentei lui Dumnezeu – iar poezia a fost un mijloc eficient pentru atingerea acestor scopuri.

Capitolul 15

Cautarea lui Dumnezeu cerea ca toate celelaltesa fie secundare. Nu si-a luat niciodata concedii si rareori isi lua cate o zi libera. In casa nu au fost niciodata izbucniri. Avea o inima rebela in orice lucru. Totusi cand s-a nascut Bety  s-a schimbat mult!!! Tozer a introdus-o pe Becky in multe din ilustratiile lui pentru predici.

Capitolul 17.

Cartile lui fusesera traduce in multe limbi si se vindeau bine. El era cunoscut si respectat in comunitatile evanghelice atat ca predicator, cat si ca profet al generatiei sale. “Uriasii spirituali  din vechime nu-si abordau religia intr-un mod usuratic si nici un-I ofereau lui Dumnezeu ceva ce nu-i costa nimic. Ei un cautau confortul prin sfintenie, iar paginile istoriei sunt inca ude cu sangele si cu lacrimile lor. Acum, noi traim in vremuri mai usoare. Vai de noi, fiindca am devenit experti puternici in arta consolarii proprii.”

Capitolul 18.

Pentru el urmarirea se sfarsise. Tozer isi atinsese telul. Pe piatra lui de mormant este scris simplu: Un om al lui Dumnezeu.

“Adancurile spiritualitatii unui om pot fi cunoscute destul de precis dupa calitatea rugaciunilor sale in public.”

Inchinarea giuvaerul pierdut

de A.W. Tozer

Dumnezeu nu actioneaza niciodata fara scop – niciodata. Lucrul cel mai asemanator cu Dumnezeu din univers este sufletul omului. Inchinarea inseamna a simti in inima; acesta e primul lucru – sa simti in inima. Persoana care pur si simplu indeplineste o forma si nu simte nimic, nu se inchina. Omul care nu a fost umilit in prezenta lui Dumnezeu nu va fi niciodata un inchinator al Lui. Daca nu exista teama de Dumnezeu in inimile noastre, nu poate exista inchinare inaintea lui Dumnezeu. Omul a fost facut sa se inchine lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat omului o harpa si i-a spus: “Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am facut si le-am creat, tie ti-am dat cea mai mare harpa.” Si cand a pacatuit, omul a luat acel instrument si l-a aruncat jos in noroi si a stat acolo timp de veacuri intregi, ruginit, stricat si neacordat.

Fara inchinare umblam mizerabili; de aceea avem toate necazurile pe care le avem.

Suntem aici pentru a fi in primul rand inchinatori, si numai in al doilea rand, lucratori. Lucrarea infaptuita de un inchinator va avea eternitatea in ea. Cel care ne-a creat pentru a ne inchina a hotarat si felul in care ne vom inchina. Eu cred ca Dumnezeu vrea sa fim corecti, dar El vrea ca noi sa fim corecti aratand dragoste in acelasi timp.

Prima inchinare falsa: inchinarea de tip Cain care vine dintr-o  inima neregenerata. Al doilea tip de inchinare falsa: inchinarea de tip samaritean, adica erotica. A treia: in fata naturii, o apreciere pentru poezia religiei.

Inchinare corecta:

–         Sa accept ceea ce spune Dumnezeu despre Sine Insusi

–         Sa cred ce spune Dumnezeu despre Fiul Sau.

–         Ceea ce spune despre mine

–         Sa cred tot ceea ce spune Dumnezeu despre pacat.

Nu poti sa te inchini unei Fiinte  in care nu te increzi. Increderea este necesara pentru respect. Iar respectul este necesar pt inchinare.

Suntem prea obisnuiti cu Dumnezeu.

 

Ce s-a intamplat cu inchinarea? de Tozer

Inchinarea placuta inaintea lui Dumnezeu este bijuteria care lipseste coroanei in crestinismul evanghelic.

Capitolul 1.

Ce s-a intamplat cu inchinarea noastra? Isus S-a ridicat din mormant ca sa faca inchinatori din rebeli. Oricine de pe acest pamant este plictisit si dezinteresat de inchinare nu este pregatit pt cer. Toate indiciile spun ca suntem intr-o mare nevoie de inchinatori. Dumnezeu crede ca sunt o stea de opera.

Capitolul 2.

Amintiti-va ca noi Il cunoastem pe Hristos doar in masura in care Duhul ne permite. El observa foarte repede orice effort simplu de a-I face pe plac si trece cu vederea la fel de repede greselile noastre atunci cand stie ca dorim sa facem voia Lui. Teama de Dumnezeu este acea “reverenta plina de uimire” despre care marele Faber scria. Adevarata teama de Dumnezeu este ceva frumos, pt ca ea inseamna inchinare, inseamna dragoste, inseamna veneratie.

Capitolul 3.

Oamenii au o inclinatie innascuta spre inchinare. Daca nu am fi cazut odata cu Adama si Eva, inchinarea ar fi fost cel mai natural lucru pt noi. O experienta religioasa autentica ete posibila si in afara lui Cristos. Exista mai multe feluri de inchinare pe care Dumnezeu nu le poate accepta:

  1. 1. Nerecunoasterea ispasirii pacatului
  2. 2. Idolatrie

Fara o infuzie de Duh Sfant nu poate avea loc o inchinare autentica.

Capitolul 4.

Scopul suprem al omului – a ne inchina lui Dumnezeu si a-L glorifica.

Capitolul 5.

Eu nu as putea niciodata sa ma inchin unui Dumnezeu care nu este preocupat de vesnicia noastra.

Omul care nu L-a gasit niciodata pe Dumnezeu si care nu s-a nascut niciodata din nou este asemenea unei broaste testoase cu doar doua picioare in loc de patru, fara carapace si fara coada pt ca nu stie ce a insemnat viata de fapt.

De fapt, cel mai intelept om din lume este omul care stie cele mai multe despre Dumnezeu.

Dumnezeu este singura temelie sigura.

Capitolul 6.

Dar Dumnezeul cel viu, intr-o singura secunda, se poate descoperi pe Sine duhului doritor al unui om.

Dumnezeu ne-a salvat pentru a ne face inchinatori.

Capitolul 7.

Inchinarea inseamna sa simti in inima. Inchinarea inaintea lui Dumnezeu trebuie sa izvorasca dintr-o atitudine launtrica.

Pe de alta parte, daca nu exista niciun pic de sentiment in inimile noastre, suntem morti. Atunci cand Duhul Sfant nu este prezent nu vom gasi uimire printer oamenii care se inchina. Fara Duhul Sfant nu este inchinare. O trezire are ca rezultat aparitia unui duh de inchinare.

Avem nevoie de prezenta urgenta a duhului de inchinare in mijlocul poporului lui Dumnezeu.

Capitolul 8.

Noi am fost mantuiti pt a ne inchina lui Dumnezeu. De unde a aparut idea ca daca esti crestin si faci parte din turma, prin credinta, nu ai nevoie sa cresti? Acesta  e un dar pt omenire: constiinta, abilitatea de-a simti. Pacatul nu cunoaste granite sau limite.

Capitolul 9.

Te determina frumusetea moral ape care o gasim numai in Isus Cristos sa-L lauzi sis a I te inchini?

Atunci cand ne inchinam Lui, cuprindem toate stiintele, toate filosofiile si artele posibile. Planul vesnic nu era ca Dumnezeu sa fie adus la nivelul oamenilor, ci ca fiul sa ridice umanitatea la nivelul lui Dumnezeu.

Iadul este realitatea cu care se compara toata uratenia.

Capitolul 10.

Teantropia este misterul unitatii lui Dumnezeu si a omului intr-o singura Persoana – nu doau personae, ci doua nature. Daca tu nu poti sa te inchini inaintea lui Dumnezeu in mijlocul responsabilitatilor tale in ziua de luni, e prea putin probabil cat u sa te inchinat cu adevarat duminica!!!

Daca exista ceva inlauntrul tau care refuza sa se inchine, atunci nimic din tine nu se inchina cu adevarat inaintea lui Dumnezeu.


2 gânduri despre “Carti

  1. vitalie

    foarte mult miscaceea ce ai povestit despre India. vreau sa ma rog cat mai mult pentru oamenii din aceasta tara (foate putin, in comparatie cu ei, dar totusi ii inteleg prin ceea ce trec cei care sunt respinsi de catre familiile lor din cauza ca iL aleg in viata lor pe Isus). sunt lucruri, din cele povestite, care nu-mi prea erau cunoscute.
    bravo pentru inima care o ai, Dumnezeu sa te binecuvanteze.

    1. misionarulbasarabean

      Multumesc mult, Vitalie!
      Sunt atat de bucuroasa ca te vei ruga pentru aceasta natiune.
      Realitatea e ca au nevoie de mijlocire continua!
      Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s