Ei tintesc…

Dupa cativa ani de pionerat – nici multi, nici putini, suficienti sa inteleg cu ce sa mananca pioneratul – ma gandesc la ce-a fost pana aici si ma gandesc la urmatorii ani. Vreau mai mult, vreau mai specific; tintesc mai sus, astept mai multe; dar sunt multumita sa investesc in ce-mi cere Marele Vizionar. In framantarea aceasta frumoasa, care aduce tot timpul lumina si speranta, citesc ca: „Preotii cei mai de seama au hotarat sa omoare si pe Lazar, caci din pricina lui multi iudei plecau de la ei si credeau in Isus.” Ioan 12:10-11

Deci preotii nu tinteau doar asupra lui Isus, ci si asupra celor care au fost atinsi de puterea Lui. Tinteau si asupra rodului mainilor Sale. Si nu face Satan aceasta de secole? Cand si-a dezlantuit razboiul impotriva Creatorului, a mers la creatura si a mintit-o. Apoi continua sa faca aceasta zi dupa zi –  ataca omul, care e cununa creatiei lui Dumnezeu, in care S-a investit deplin si L-a creat dupa imaginea Sa.

Potters artCum arata aceasta pentru noi? „Ei” (oricine ar fi acei „ei”) vor tinti nu doar asupra ta, ci si asupra rodului muncii tale ca sa distruga orice dovada a existentei si puterei lui Dumnezeu. Ei tintesc…asupra oamenilor in care tu-ti investesti viata, darurile, banii, resursele; asupra lucrarilor, proiectelor pe care le faci. De aceea, in tot ceea ce te investesti, acopera totul cu rugaciune! Si in ceea ce ne investim cu totul, deplin, va fi atacat. Ce facem superficial, fara daruire si jertfa, nu este atacat, pentru ca nu prezinta un pericol. Nu e o dovada, ceea ce e superficial.

Dar tine minte ca „ei” nu lupta impotriva ta, „ei” lupta impotriva lui Dumnezeu. Acopera-i si pe „ei” cu rugaciune, caci nu stiu ce fac….

E o prevenire sau o constientizare? Inca nu stiu…Stiu ca El deja e acolo si trebuie sa am ochii deschisi din timp ca sa vad din perspectiva Lui ceea ce vine.

Reclame

Multumirea – semn al inchinarii

Multumirea – semn al inchinarii

0In societatea postmoderna bunele maniere au devenit un subiect de discutie fierbinte. Ca sa masuram aceasta, e nevoie sa realizam ca e tot mai greu sa-i spunem „Multumesc” prietenului care ne ajuta, parintilor care ne suna, colegilor care depun efort, maturatorului care face curat pe strada. Si intrebarea este aceeasi „De ce?” Radacina acestora e intelegerea gresita ca le meritam pe toate acestea, ca suntem centrul Universului si toate trebuie sa roteasca in jurul nostru. Ba am inceput sa credem minciuna ca avem doar drepturi. Si din pacate, aceasta radacina amara o purtam si cei care suntem crestini. Noi care stim ca nu meritam nimic, am ajuns sa fim nemultumiti de orice. Si nemultumirea aceasta ne macina si ne intareste inima. Iar o inima nemultumita nu se poate inchina, oricat ai forta-o. Multumirea inimii este cerinta inchinarii adevarate. Aceasta este solul pe care se va odihni sufletul nostru. O inima multumita, e o inima impacata, care vede bine ca nu merita nimic si spune: „Multumesc, Isus!” Sa ne lasam sufletele sa se odihneasca in multumire si adorare!

 

multumire-si-recunoastere

Ce sau Cine este Pacea?

Traim intr-o perioada cu multa agitatie si algomeratie, cu multe schimbari in societate, cu multe miscari, care isi cer diferite drepturi, iar, mai recent, traim un moment de soc despre ceea ce se intampla in Europa de Est.

Ei bine, atat acum in postmodernism, cat si in alte secole, omul a tanjit si a cautat PACEA.

Unii si-au pus gard mai inalt si poarta mai „serioasa”, altii si-au schimbat usile la apartament cu unele mai tari si mai greu de spart, altii si-au luat garda de corp, altii si-au pus tot felul de parole etc. Si de ce toate acestea? Pentru ca sa avem asa-zisa protectie si pace.

Unii s-au rugat si se roaga pentru pace.

Daca ne uitam atent la aceste aspecte, vom fi convinsi ca PACEA este dorinta, ba mai mult, necesitatea omului. Si nimic nu e gresit in a tanji pacea. E chiar de apreciat! Pentru ca asa am fost creati de catre Dumnezeu.

Intrebarea insa e ce fel de pace ne asiguram? Una falsa – cu porti mai mari, cu usi mai tari etc. Sau Una Adevarata?

Si CE este Pacea? Sau CINE este Pacea?

Pacea, in primul rand, nu este nu sentiment sau o emotie. Deci pacea nu este CEVA. Pacea este Cineva!

In Efeseni 2:14, Pavel spune: „Caci El este pacea noastra”. Daca citesti tot capitolul 2, intelegi clar ca este Isus Hristos. Deci El nu numai ca ne poate da Pacea Sa, dar El este Pacea noastra. Cum Isus Hristos poate fi Pacea mea, a natiunii sau a continentului pe care traiesc?

Odata ce am o relatie cu Isus, adica eu cred ca El este Dumnezeu, ca imi iarta pacatele si incep sa traiesc dupa principiile Lui, Pacea Lui incepe sa imi umple mintea si inima. El devine Pacea mea pentru ca sunt increzuta ca Dumnezeu ma accepta, ma primeste, m-am intors la El si sunt implinita (pentru ca acesta a fost si este planul Lui inca de la inceput). Deci am PACEA si sunt impacata si cu Dumnezeu si cu mine ca mi-am gasit scopul in viata, ca stiu de ce traiesc si pentru ce traiesc si stiu ce se va intampla dupa moarte. Acum nelinistea aceea care ma facea sa-mi pun increderea in porti mari, parole, usi tari, a plecat. Increderea e in Cel Care este Pacea.

Cand omul este impacat cu el insusi pentru ca stie ca Dumnezeu l-a creat si i-a dat un scop in viata, dorintele lui pacatoase dupa mai multa avere, dupa mai multa putere, dupa mai multa influienta, care au ca scop ascuns, sa arate ca este CINEVA, dispar rand pe rand. Acum el stie ca este cineva prin faptul ca Isus l-a creat si i-a dat un scop. Acum omul are Pacea Adevarata.

Si dorinta din inima lui va fi sa aduca pace oriunde ajunge, sa aiba relatii sanatoase, sa traiasca in pace cu vecinii, sa nu se lase provocat de orice nemultumire a clientului pe care il deserveste la oficiu etc. El vrea Pacea si o transmite celor din jur.

Insa pana nu suntem in Pace cu Dumnezeu, impacati cu El, nu avem Pacea, Care este Isus Hristos. Pana atunci vom umbla mizerabili pe acest pamant, vom avea pofte si dorinte lascive prin care vrem, de fapt, sa aratam ca suntem cineva. Dorinta dupa putere, avere si influienta murdara ascunde LIPSA PACII in inima omului.

Rugati-va pentru pace.

Traiti in pace.

Duceti pace.

Iubiti Pacea!

Pe curand…..

Sfarsit de an – Inceput de an!

75947_10203120721127038_1626379495_n… Stau pe canapeaua din camera de zi, locul unde imi place sa ma retrag cand am cateva minute libere si sa crosetez. E si un moment de meditare si …. bineinteles, mintea mea planifica si cauta logica lucrurilor 🙂 De data aceasta ma uit la firul de ata si ma gandesc cum se aseamana cu momentul cand incepe un nou an. De obicei, ne gandim ca vom face mai mult, iar asteptarile de la noi insine sunt mai mari. E ca si cum as avea un ghem de ata si o croseta si abia astept sa fac ceva…ORIGINAL. Nu orice, dar ceva FRUMOS si DEOSEBIT…

  • Am incheiat anul 2013 sarbatorind Nasterea lui Isus cu prietenele mele. Ne-am bucurat sa gatim, sa ne facem cadouri si sa invitam alte prietene din biserica.  
  • De doua saptamani mi-am reintalnit studentii mei pasionati de-a invata limba engleza. Sunt gata sa investesc tot cei mai bun in ei si in viata lor.
  • Relatia parintilor mei cu Isus ramane motivul meu de rugaciune. Incerc sa le acord timp, apreciere si intelegere.
  • Sanatatea mea e la fel, cu dureri de spate aproape in fiecare zi, dar fara crize de durere. Si cerinta este sa-mi fac, totusi, cateva teste.
Pe curand….